Gustul copilăriei. Amintiri culinare dulci

Salamul de biscuiți îmbătat cu rom

received_1949787541713447”Există întotdeauna în copilăria noastră un moment când ușa se deschide și lasă să intre viitorul!” (Deepak Chopra)

Mi-a fost destul de greu să încep redactarea acestui articol, nu din pricina rețetei în sine care nu cred că va da cuiva mari bătăi de cap, ci de ceea ce reprezintă ea…copilăria. Salamul de biscuiți sau ”câinele rece” (”Kalter Hund”) cum îl numesc nemții, reprezintă pentru mine, pe lângă alte câteva preparate, gustul neîntinat al copilăriei. Al unui spațiu temporal în care îmi place să mă întorc, în care amintirile mă fac prizoniera lor și din a căror mreje îmi vine mereu greu să ies. Recunosc că îmi plăcea acea inocentă captivitate, în care îmi văd și acum chipul vesel ce purta în zâmbetul său bucuria vieții unui copil care a avut libertatea de a-și trăi copilăria. Dacă voi fi într-o bună zi mamă, vreau să nu uit de acele vremuri și să am înțelepciunea și răbdarea necesare pentru a le oferi copiilor mei copilăria lor binemeritată, așa cum am avut-o eu. În goana nebună de a deveni adult, nu conștientizăm cât de mult pierdem din noi înșine pentru un obiectiv de care viața nu ne cruță oricum. Exact așa cum susține și Deepak Chopra în citatul de mai sus. Vine, inevitabil, momentul în care ușa se deschide și pășește în viață viitorul, un viitor care nu este altceva decât eternul efemer prezent. Așa că, în situația dată, pentru a retrăi clipele de atunci, nu îmi rămâne decât să apelez la gusturi, mirosuri și oameni dragi care mă ajută să călătoresc în acel timp minunat, de care îmi este atât de dor uneori. De fapt, eu continui și acum să fiu copil în suflet și cred că asta este cel mai important, să ne păstrăm jovialitatea aceea adevărată, încă neafectată de malițiozități. Îmi doresc să păstrez mereu acest dar ancestral: bucuria de a rămâne în suflet un copil, cu mofturile de atunci, cu speranțele de a deveni acel cineva când ”mă fac mare”, cu dorința de fi o zână în basmul existenței. Nu voi permite ca ea să devină ”paradisul pierdut” al lui Butulescu (”Copilăria. Singurul paradis pierdut”). În acest spirit și întru amintirea zilelor de altădată, am pregătit cu multă emoție și nerăbdare salamul de biscuiți a cărei rețetă am s-o împărtășesc cu voi în cele ce urmează.

”Când nu mai ești copil, ai murit demult.” (C. Brâncuși)

Pentru a evita acest lucru, vă arăt cum se pregătește salamul meu de biscuiți preferat. Cele trei vedete ale acestui desert sunt: biscuiții, nuca și stafidele.

Ingredientele magice:

  • 500 grame de biscuiți*
  • 150 gr. de unt gras (82% grăsime)
  • 200 ml lapte (gras sau semi-degresat)
  • 30-40 gr. ciocolată 50% cacao
  • 3 linguri de cacao neagră
  • 80 gr. zahăr + 2 pliculețe de zahăr vanilat
  • 1 mână plină cu nucă prăjită + nucă măcinată** (opțional)
  • 50-100 grame de stafide hidratate***
  • Esență de vanilie și de rom – după gust

Sfaturi: *Vă recomand să folosiți biscuiți cu ”ținută”, cum le spun eu, adică o categorie de biscuiți care nu se înmoaie foarte ușor, de ex. cei populari.

            ** În funcție de preferințe, puteți măcina nucă și tăvăli salamul de biscuiți prin ea atunci când îi dați forma. Se poate folosi și nucă de cocos (fulgi), zahăr pudră, cacao etc.

           ***Lăsați la hidratat stafidele min. 30 de minute înainte de a le folosi, într-un sirop fierbinte (apă+zahăr) în care adăugați, când se mai răcorește, puțină esență de rom.

Ok, să trecem la construirea copilăriei:

  1. Se zdrobesc mișelește biscuiții cu mâna, în bucăți de dimensiuni diferite.
  2. Nucile se zdrobesc și ele în mână și se adaugă peste biscuiți.
  3. Se adaugă stafidele înmuiate și scurse de siropul în care au stat.
  4. Se pune laptele cu zahărul, inclusiv cel vanilat, într-o crăticioară, se aduce la punctul de fierbere, apoi se adaugă untul tăiat bucăți şi se amestecă până la topire.
  5. Se adaugă pudra de cacao şi ciocolata și se amestecă bine până devine un sos frumos, lucios, seducător.
  6. Sosul rezultat se toarnă peste ingredientele uscate și se amestecă bine, până toți biscuiții sunt înnebuniți de acest sos. Se adaugă esențele de vanilie și rom. Aici aveți varianta de a folosi, precum strămoșii, mâinile (dar atunci se vor sfărâma mai mult biscuiții) sau de a amesteca gentil ca o mironosiță compoziția (atunci, veți obține un salam cu biscuiți mai vizibili). Eu prefer prima variantă, cea brutală, preistorică. Pentru că îmi place să văd compoziția mai mult decât biscuiții care par aliniați ca în armată, dar fără ofițer.
  7. Se întinde pe blatul de la bucătărie o folie alimentară, se presară nucă măcinată dacă folosiți, se pune compoziția de mai sus deasupra și i se dă o formă de salam. Se rulează strâns folia, se fac noduri bine strânse la ambele capete și se mai rulează în față și în spate pe blat până iese perfect rotund sulul de salam. Se pune la frigider pentru minim 5 ore, de preferat peste noapte. La tăiere, se mai poate presăra cu nucă măcinată, după preferința voastră. Acest salam poate fi chiar congelat dacă doriți să-l păstrați pentru o perioadă mai îndelungată, dar sincer, nu cred că are vreo șansă să beneficieze de o terapie krio😊.

received_1949788265046708

Cu drag,

MousseAdina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s