Ispite dulci de toate felurile

Malabi sau Orientul dulce

malabi2

”Aceste ornamente pe cupa delicată
Un băutor le-nscise cu mâna-nfrigurată.
De dragul căror gene le-a vrut așa de fine?
Și-o să le sfarme, poate, îndurerat – de cine?” (Omar Khayyam)

Pentru un orientalist de profesie este, în mod paradoxal, dificilă redactarea unui material despre subiectul care îl preocupă d.p.d.v profesional. Dificultatea rezidă tocmai din faptul că nu știi de unde să începi, așa că poezia este mereu un bun punct de pornire. Eu simt că acest desert, unul cu totul deosebit, poartă cu sine spiritul poeziei lui Omar Khayyam, un mare poet persan. Orientul a dat lumii o mare de cultură, de valoare, în cele mai diferite domenii imaginabile, de la lirica arabă preislamică (qaṣīda) până la astronomie, matematică, filozofie etc. Khayyam nu este un poet preislamic și cu atât mai puțin un poet arab, dar are totuși o sorginte comună cu a cea a desertului pe care vi-l prezint astăzi cu mult drag, respectiv Imperiul Persan.

Despre Malabi/ Mahallabiah, sora orientală a panna cotta sau blancmange, pot doar să vă spun că reprezintă o tentație grozavă până și pentru autoproclamații ”neiubitori” de dulce. Ceea ce face, cu siguranță, această budincă una de excepție și o ridică la superlativ sunt aromele pe care le poartă și care creează o explozie de fericire și erotism, atribute deținute de un număr redus de deserturi (în umila mea opinie). Conform legendei cu privire la originea sa, se afirmă că ”muhallebi” (denumirea turcă a malabi) a fost introdus în bucătăria arabă la sfârșitul secolului al șaptelea de către un bucătar persan care a servit desertul unui general arab numit Al-Muhallab bin Abi Sufra. De aici provine denumirea sa.

Ingredientele budincii sunt la îndemâna oricui (lapte, zahăr, amidon de porumb), însă desăvârșirea gustului este dată de esențele folosite și de siropul de deasupra care poate fi o apă de trandafiri sau ceva mai laborios, așa cum vi-l prezint în acest articol. Se poate rămâne la o variantă simplă în multe cazuri în gastronomie, însă pe mine nu mă caracterizează simplitatea; mie îmi place opulența de gusturi, de arome, de texturi. ”Nu există bucătărie mare, ba dimpotrivă, fără evoluție, fără erodare și uitare. Repusă mereu pe masa de lucru, unde trecut și viitor, aici și aiurea, crud sau copt, sărat sau dulce se amestecă, așa a devenit bucătăria artă și continuă să fie vie, să nu anchilozeze în obsesia celor care nu vor să moară” (citat din: ”O delicatesă” de Muriel Barbery).

Bun, haideți să vedem cum preparăm poțiunea magică care promit că va va transpune în 1001 de nopți.

Ingredientele necesare pentru 4 porții (cupe ca cea din imagine, de 125-150 ml):

Budinca:

  • 500 ml lapte integral
  • 200 ml apă sau frișcă lichidă
  • 50 gr amidon de porumb
  • 50 gr zahăr tos + 3 pliculețe zahăr vanilat
  • apă de trandafiri (după gust)
  • esență de vanilie (1/2 lgț)

Sosul tip sirop:

  • 200 gr cireșe mari
  • 200 ml suc de rodii
  • 2 linguri de zahăr + 1 plic zahăr vanilat (mai adăugați dacă doriți să fie mai dulce)
  • 1 1/2 lgț rasă de amidon de porumb + 50 ml apă
  • *opțional – 100 ml sirop special pentru malabi (poate fi găsit în magazinele arăbești din țară). Dacă nu găsiți, adăugați 1-2 linguri apă sau esență de trandafiri. Începeți cu puțin și mai adăugați dacă considerați că este necesar. Este foarte puternică la gust.

Decorațiune:

  • cca. 25 gr nucă de cocos fulgi
  • ca. 25 gr fistic tocat grosier

Mod de preparare

Budinca:

  1. Se pune laptele cu zahărul și apa de trandafiri la foc mic.
  2. Separat se amestecă amidonul cu apă sau frișca lichidă și se dizolvă bine.
  3. Când începe să facă bule laptele, se adaugă amestecul preparat la pasul 2 și se fierbe amestecând continuu până se îngroașă ca o budincă. Se ia de pe foc.
  4. Se adaugă esența de vanilie. Se verifică gustul și se mai poate adăuga și apă de trandafiri dacă o doriți mai pregnantă ca aromă.
  5. Se toarnă în cupele dorite și se lasă să ajungă la temperatura camerei. Umpleți cupele doar 3/4, urmează să fie adăugat și siropul.

Sfat: Deasupra budincii se va forma o piele fină. Dacă vă deranjează acest lucru, puteți acoperi budinca, imediat ce ați turnat-o în cupe, cu folie alimentară (care trebuie să-i atingă suprafața). Mie nu mi se pare necesar, așa că omit acest pas. 

Siropul:

  1. Punem sucul de rodii, zahărul, cireșele desâmburite și siropul special pentru malabi sau esența/ apa de trandafiri într-o crăticioară și le fierbem până se înmoaie cireșele, dar au încă textură.
  2. Dizolvăm amidonul în apă, turnăm peste sosul de mai sus și lăsăm să dea câteva clocote. Trebuie să devină un sirop mai gros, dar lichid. Dacă vi se pare că este prea gros, mai adăugați puțin suc de rodii.
  3. Se adaugă peste budincă și se presară deasupra fisticul tocat grosier și câte un vârf de linguriță de fulgi de nucă de cocos. Când ajunge la temperatura camerei, se pune la frigider.
  4. Se lasă la rece minim 4 ore și apoi se servește fără remușcări.

mal1

Cu drag,

MousseAdina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s