Din Mediterana direct la voi în farfurie. Sunt sigură că fiecare dintre noi asociază anumite gusturi cu anumite locuri, fie fictive, fie deja vizitate. La fel se întâmplă și în cazul altor simțuri precum cel olfactiv, tactil, auditiv…nu doar în cazul celui pe care îl invoc eu aici, simțul gustativ. Eu eram cu gândul la Italia și nasul în cărți când am simțit cum îmi dă târcoale mirosul unor paste cum numai în Italia mai poți mânca. Era un miros imaginar pe care nu am întârziat, însă, a-l pune în practică.
Acest preparat, care poate fi servit ca prânz sau cină, este inspirat din una dintre călătoriile mele în țări însorite, în care roșiile par a fi coapte de un alt soare. Parfumul lor unic și dulceața inconfundabilă fac ca un banal sos de roșii să devină o delicatesă servită la un restaurant cu pretenții. În cazul de față, restaurantul a fost însăși bucătăria mea, iar cei doi critici înverșunați eram noi doi.
Aș dori să redau, în cele ce urmează, un pasaj care m-a inspirat, de asemenea, în alegerea și crearea acestui preparat:
”Roșia, totuși, o știam dintotdeauna (…), de când vara ghiftuiește mica excrescență plăpândă cu un soare din ce în ce mai arzător, de la sfâșierea făcută în ea de dinții mei ca să-mi pot bălăci limba cu zeama generoasă, călduță și bogată, căreia răceala frigiderelor, insulta oțeturilor și falsa noblețe a untdelemnului îi acoperă generozitatea esențială. Roșia crudă, devorată în grădină, îndată ce a fost culeasă, este cornul abundenței senzațiilor simple, o cascadă care se răspândește în gură și înmănunchează toate plăcerile (…) acest mic bulgăre cărnos ce-și revarsă în noi torentele naturii: aceasta este roșia, aceasta este aventura.” (”O delicatesă” de Muriel Barbery, pag. 50, Editura Nemira, 2015).
Vorba multă, sărăcia omului zice proverbul nostru, așa că propun să dăm drumul la gătit și să dăm roșiei ce este al ei.
Ingrediente (4 porții):
- 400 grame fusilli ortolano (pot fi înlocuite cu alte paste)
- 150 gr roșii uscate (marinate în ulei)
- 2 roșii medii proaspete
- câteva roșii cherry
- 1 conservă de roșii cubulețe
- 4 căței de usturoi
- 2-3 lg ulei de măsline extravirgin
- 4 lgț migdale măcinate (pudră de migdale)
- 150 ml vin alb demisec
- 1 lgț rasă zahăr brun
- sare+piper proaspăt măcinat
- 1 mână de frunze de busuioc
- 100 gr feta (eu am folosit feta de capră)
Ce facem acum? Ne apucăm de treabă!:
- Pastele se fierb conform instrucțiunilor de pe pachet (neapărat al dente). Adăugați în apă sare și puțin ulei de măsline. Între timp, ne ocupăm de sosul delicios, cu gust mediteraneean.
- Decojim cele două roșii proaspete și le tăiem în cubulețe. Tăiem roșiile cherry în două. Tăiem grosier roșiile uscate și marinate. Curățăm și tocăm grosier sau felii usturoiul (după plac).
- Încingem uleiul de măsline și aruncăm usturoiul în el. Nu-l lăsați să ardă, fiindcă devine toxic și amar. Trebuie să se înmoaie, dar nu să se carbonizeze (lol).
- Adăugăm toate roșiile (inclusiv cele din conservă), vinul, zahărul, sarea și piperul și gătiți cca 5 minute. Adăugăm apoi pudra de migdale și mai lăsăm la foc mic 5 minute. Verificați balanța de dulce – sărat – acru (roșiile sunt acide, vinul este și el demisec, rolul zahărului este de a aduce echilibru). Asezonați după plac, dacă mai este cazul. Nu uitați că și feta conține o cantitate deloc neglijabilă de sare, așa că recomand precauție. Sosul este gata. Putem stinge focul.
- La final, adăugăm frunzele de busuioc rupte în bucăți.
- Scurgem pastele și le adăugăm peste sosul de roșii. Montăm în farfurii, presărăm deasupra feta ruptă în bucățele, stropim cu puțin ulei de măsline și măcinăm niște piper negru, ca notă finală. Vă promit, este un deliciu. În cazul nostru, a fost un real duel și măcel: care apucă să mănânce mai mult. Nu pot să vă spun cine a câștigat:).
”I always cook with wine. Sometimes I even add it to the food!” (”Mereu gătesc cu vin. Uneori îl adaug și în mâncare!”)…
Poftă bună!
Cu drag,
MousseAdina
La Gourmandise MousseAdina 