”Sfinții mucenici (40) sunt prăznuiți de Biserica Ortodoxă, în fiecare an, la data de 9 martie. Ei au trăit în perioada împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creștinilor. Sfinții 40 de Mucenici erau soldați creștini și făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Aceștia nu erau doar romani de origine, ci și greci, amestecați cu armeni.
Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbatoare tradiționala românească, Mucenicii. În credința populară, în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moșilor.
Patruzeci sau patruzeci și patru de mucenici?
După tradiția geto-dacă au fost 44 de mucenici. Folcloristul Simion Florea Marian a tipărit o legendă, din Fratautul Vechi – Moldova, unde se vorbește de ziua celor 44 de Sfinți. Însă, tradiția creștină afirmă că au fost 40 de mucenici.”
(Sursa: https://www.crestinortodox.ro/religie/sfintii-40-mucenici-87984.html)
Dragii mei, acum că am prezentat extrem de succint această sărbătoare, haideți să vorbim puțin despre cea mai cea tradiție culinară respectată în țara noastră cu această ocazie, respectiv cea a realizării de 40 de colăcei numiți și ”mucenici”, ”sfințișori” sau ”brădoși”. În Moldova, mucenicilor (moldovenești) li se dă forma cifrei 8, sunt realizați din aluat dospit (în genere de cozonac), însiropați (opțional) și unși cu miere și nucă la final (Notă: în copilărie era cumva zilnic 9 martie pentru mine, având în vedere că la noi, în Ardeal, există un produs de patiserie numit ”optar”, pe care îl devoram zilnic în drum spre școală…Doamne, ce vremuri frumoase mai erau acelea!). În sudul României, se păstrează forma cifrei 8, însă mucenicii sunt de dimensiuni mici, din aluat făinos și sunt fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici.
Fierți sau copți, mucenicii rămân în istoria și prezentul gusturilor noastre ca emblematici pentru ziua de 9 martie care este, de altfel, și ziua bărbatului (să nu uităm să-i felicităm mâine pe cei care ne sunt alături la bine și la greu!) hehe:).
Astăzi vă voi prezenta varianta străbunicii mele de mucenici moldovenești, Iașiul fiind izvorul acestei rețete ce datează din secolul trecut. Menționez că i-am adăugat rețetei originale o notă continuă de portocale, aceasta regăsindu-se, astfel, în toate componentele produsului.
Ingrediente:
- 1100 gr făină + făină de lucru*
- 50 gr drojdie proaspătă
- 4 ouă mici (la temperatura camerei) *
- 160 gr zahăr
- 500 ml lapte gras*
- 80 gr unt topit
- 80 ml ulei
- 1 praf de sare
- 1/2 lgț coajă rasă de portocală +
- 2 gălbenușuri bătute cu cca 50 ml lapte (pentru uns mucenicii înainte de coacere)
Pentru sirop:
- 600 ml apă
- 300 gr zahăr
- 1 lgț coajă rasă de portocale
- esență de rom – după gust
Decor:
- cca 2 lg de miere fluidă
- 250 gr nucă ușor prăjită și măcinată fin
- coajă de portocală confiată (opțional)
Metodă de preparare:
Începem cu aluatul.
- Drojdia se dizolvă în laptele călduț, se amestecă bine, apoi se adaugă câte două linguri din cantitatea de zahăr și făină. Se realizează o maia care se lasă la dospit (acoperită cu un prosop) într-un loc cald, cca 15 minute.
- Când a crescut în volum, se continuă cu realizarea aluatului (se poate opta pentru frământat cu mixerul cu cârlig sau manual). Se adaugă în vasul mixerului făina, sarea, ouăle bătute, maiaua, zahărul, untul topit, uleiul și coaja de portocală. Se frământă cca 15 minute. Aluatul nu va fi unul foarte compact, ci unul flexibil, maleabil și doar ușor lipicios. Se răstoarnă pe blatul de lucru tapetat cu făină, se mai frământă cca 3 minute. Se pune apoi într-un vas curat și încăpător, se acoperă cu un prosop curat și se lasă la dospit la loc cald 1 1/2 ore (temperatura optimă pentru fermentarea – dospirea – aluatului este între 25-28 C).
- După ce și-a dublat bine volumul, se scoate pe blatul de lucru tapetat cu făină, se frământă puțin, se formează o bilă din care se rup apoi bucăți care se modelează în fâșii lungi, iar apoi în formă de 8. Mie mi-au ieșit 25 de bucăți de cca 13-14 cm lungime.
- Mucenicii formați se pun în tăvi tapetate cu hârtie de copt, se acoperă cu un prosop curat și se mai lasă la dospit 30 de minute.
- După acest timp, mucenicii se ung cu amestecul de lapte și gălbenușuri și se coc la 160 – 180 C (depinde foarte mult de cuptorul vostru) cca 30 de minute, până sunt frumoși aurii-maronii. Pentru a vă asigura că sunt copți, puteți face testul cu scobitoarea.
Siropul
- Cu cca 10 minute înainte ca mucenicii să fie gata, realizăm siropul.
- Se fierbe apa cu zahărul și coaja de portocale (sunt necesare doar câteva clocote. Obiectivul este să realizăm un sirop de trampat = stropit, dar tehnica pe care o vom folosi este cea de însiropare/ scufundare). După ce se răcorește puțin, se adaugă esența de rom. Atenție! Adăugarea esenței în siropul clocotit duce la pierderea aromei, prin evaporare.
- Se strecoară într-un vas încăpător.
Pas final
- Mucenicii se scot din cuptor și se lasă la răcorit până sunt doar puțin călduți.
- Apoi, se scufundă fiecare mucenic în vasul cu sirop (încă călduț).
- La final, cu ajutorul unei pensule (de silicon) se ung la suprafață cu puțină miere și se presară pe fiecare nucă măcinată (eu am măcinat nuca împreună cu coajă de portocală confiată. Aduce un plus de aromă).
- Acum sunt gata de devorat 🙂
*Mereu mi-a plăcut să împărtășesc cu lumea ceea ce am descoperit, lucru pe care voi continua să-l fac de fiecare dată când voi fi mulțumită de un produs, indiferent în ce categorie se încadrează. A trecut ceva timp de când l-am întâlnit pe Marian Mocanu, un tânăr agricultor care cultivă diverse legume și fructe, cu gust autentic, cum s-ar zice…exact așa ca pe vremuri. De la prima degustare m-au fascinat produsele acestea și am devenit astfel clienta lui, să-l țină Dumnezeu în forță, că tare bune bucate se pregătesc cu ceea ce creează el împreună cu mama natură. În pozele de mai jos veți vedea cele mai bune ouă din lume, de la găinile lui fericite, pe care eu tare mult le mai îndăgesc. Știți sau mai știți care este gustul unui ou adevărat? Dacă nu, atunci trebuie neapărat să le dați o șansă. Un singur ou consumat vă va convinge. Nimic mai mult. Nu mai spun de laptele cu gust de copilărie pe care l-am luat de la el. Sunt niște gusturi divine, care mai odinioară întruchipau un gust simplu, de acasă, devenit acum….un lux tot mai rar. Dacă vreți să beneficiați și voi de ceea ce produce Marian, vă las adresa lui de email, putând să vă abonați la newsletter-ul lui săptămânal: mocanutmarian@yahoo.com.
PS: Așa cum știți, eu nu sunt bucătar sau cofetar de meserie, ci de pasiune, hehe, așa că lucrez și eu cu drag și spor într-un loc frumos, unde am colegi cu pretenții care ghiciți ce? …tot de la Marian se aprovizionează…cu legume de sezon, ouă, bulion, pastă de roșii, dulcețuri naturale și tot ce mai are el bun și gustos de oferit ;).
Făina Arpis este și ea preferata mea, la fel ca toate produsele acestei companii. Geniale!
Vă pup,
Sărbătoare frumoasă!
Cu drag,
MousseAdina
La Gourmandise MousseAdina 