Biscuiți fragezi Yin și Yang

De ce fragezi? Pentru că se topesc în gură. De ce yin și yang? Pentru că balansul aromelor și coloristica trimit degustătorul cu gândul către cele două extremități ale lumii. De ce delicioși? Ei, vă las să vă convingeți….

Cum totul are un început în lume, așa au și biscuiții mei de astăzi o origine cam îndepărtată în timp și, totuși extrem de apropiată având în vedere reinterpretarea mea. Am crescut cu ișlerele, acele două jumătăți divine lipite între ele cu o cremă delicioasă de ciocolată și acoperite cu o glazură lucioasă și catifelată, așa că am hotărât să transform rețeta de bază într-o nouă variantă adaptată la ligheanul de magiun de prune pe care îl am prin casă. Literalmente. Nouă ne place, așa că am vrut neapărat să-l folosesc într-un desert simplu, de casă, fără prea multe pretenții și deloc laborios. Eu zic că mi-a ieșit planul, cel puțin farfuria goală pușcă indică acest succes.

Ișlerele reprezintă un desert care a ajuns la noi prin filiera austro-ungară și au fost create în onoarea lui Franz Joseph. Nu știu în ce măsură fac parte din tradiția sudului țării (cred că nu într-o măsură prea mare), dar la noi, în nord, sunt extra mega cunoscute și, mai ales, extra mega hiper iubite. La origini, erau făcute cu dulceață de caise, abia mai târziu în istorie s-a încercat varianta cu cremă de ciocolată (un ganache simplu, aromatizat cu rom, eventual). În ambele versiuni sunt delicioase, depinde însă mult de gusturi.

Idem, și noua mea varianta poate crea controverse printre clasicii în gusturi și, mai ales, în rândul celor care nu au la suflet magiunul. Cum, necum, eu zic că merită să încercați și această variantă pentru un novum în materie. De ce yin și yang? Pentru că negrul magiunului este completat perfect de albul-crem al glazurii, sens în care creează, la fel ca în viață, un tot absolut perfect sau imperfect, în funcție de unghiul spectatorului/ degustătorului.

Trecem la treaba? Haideți, că nu e o mare filozofie!

Ingrediente (30 de bucăți cu diametrul de 5 cm):

Aluatul de biscuiți:

• 200 g făină albă
• 150 gr unt gras 82% grăsime
• 50 gr pudră de alune de pădure (alune de pădure prăjite și măcinate foarte fin)
• 100 gr zahăr pudră
• 1/2 lgț sare

Umplutura: 250-300 gr magiun de prune

Glazura: 200 gr ciocolată albă + 80 ml ulei de sâmburi de struguri

Decor: 15 prune uscate și cărnoase (afumate sau nu, după gust) + pudră de alune de pădure q.s.

Mod de preparare:

1. Întâi ne ocupăm de aluat.
2. Într-un bol se cerne făina; se adaugă sarea, pudra de alune și zahărul pudră. Untul se taie cubulețe mici și se amestecă cu ingredientele de mai sus cu degetele, gengtil, fără prea mare presiune. Dacă cere aluatul, se poate adăuga o lingură de apă rece, dar numai dacă este necesar și nu reușiți să dați compoziției forma unei bile. Se învelește în folie alimentară și se ține la frigider 30 de minute.
3. Cuptorul se preîncălzește la 180°C. Se tapetează două tăvi mari de cuptor cu hârtie de copt. Se scoate aluatul din frigider și se întinde în foaie subțire. Vă recomand să îl întindeți între doi foi de copt, va merge strună treaba și fără mari dificultăți. Se decupează discuri cu un cerc de 5 cm diametru. Se procedează astfel până la epuizarea întregii cantități de aluat.
4. Se așază în tăvi cu puțină distanță între ele. Se coc 12 minute. Nu mai mult. Nu trebuie să se maronizeze.
5. Se scot și se lasă la răcit complet.
6. Pentru glazură: Ciocolata se topește la bain-marie, iar la final se încorporează uleiul. Se lasă la răcit la temperatura camerei. Între timp, se lipesc câte doi biscuiți cu magiun. Se așază pe grătar și se toarnă glazură peste ei (eu am folosit o lingură în acest scop).
7. Se taie prunele în două, pe lung. Se așază câte 1/2 de prună pe fiecare ișler și se presară cu pudră de alune de pădure.
8. Se consumă cel mai devreme după o zi. Ei sunt mai gustoși de la o zi la alta, foarte fragezi și aromați.

Cu drag,

MousseAdina