Aluaturi sărate

Plăcinte cu cartofi și lobodă ca-n Ardeal

”Copilăria durează toată viață. Ea se întoarce mereu pentru a însufleți secțiuni mari ale vieții de adult.” – Gaston Bachelard

Atunci când am mușcat din prima plăcintă fierbinte, aburindă, am fost catapultată în cel mai drag trecut al meu….perioada copilăriei, când bântuiam de colo colo, nu aveam griji, iar lumea părea un colos gata de cucerit. Din amintirile mele, la noi în casă nu se prea făceau coptături. Mama mea cocea aluaturi de sărbători – cozonac și pască – iar la diverse evenimente mai făcea o prăjitură sau un tort – toate excepționale. Ea a ținut dintotdeauna să mă crească și educe în spirit dietetic și non-dependent de zahăr. Îi mulțumesc pentru acest efort, dar cred că soarta s-a răzbunat, având în vedere pasiunea ce mi-a acaparat orice urmă de rațiune – cofetăria.

Totuși, ca orice copil, aveam de unde să fac rost de dulciuri sau alt gen de produse care, s-o citez me mama, ”împufoșează” :)). Vecina noastră de la bloc, tanti Aurica, făcea niște chestii pe care nu le-as putea uita vreodată. Multe și destul de des. Plăcintele erau și ele nelipsite. Aici cred că merită să fac o paranteză: născută în București, cu părinți și neamuri în Satu Mare și zonele limitrofe, m-a trimis mama, pe mine, o mogâldeață de om de 2-3 ani, cu avionul la SM, într-o perioadă în care ea avea de învățat. Am fost preluată de bunica mea și dusă acasă. Cum umblam hai hui între apartamentul nostru și cel al vecinei noastre, dau într-o zi buzna la dânsa, intru în bucătărie și îmi pun mâinile-n șold plină de uimire, exclamând ”aaaaa, ata tătuca fațe la noi!”. Ce se întâmplase de fapt?! Tanti Aurica era super ocupată cu aluatul de plăcinte, frământa, dospea, întindea plăcinte, iar eu am fost răpusă de uimire, deoarece la noi în casă plăcintele erau treabă masculină, le făcea tatăl meu. Am rămas în istoria cercului de prieteni cu acea replică celebră care a marcat un adevăr greu de contestat: că mama fugea de aluat și cocă și că tatăl meu era frământătorul șef al familiei. Gustul acelor plăcinte nu mi-l mai amintesc, dar din poveștile ascultate ulterior, o rețetă evazivă a mătușii mele, coroborate cu știința mea de cofetar-patiser, a rezultat ceea ce vedeți în aceste imagini: niște plăcinte minunate, pe care le-am umplut tot cu amintiri dragi: amestec de cartofi+ceapă călită cu boia și amestec de lobodă, mărar și ceapă verde. Ah, și ca bomba calorică să devină nucleară, am fript încă un clasic: langoș cu mujdei, smântână și cașcaval ras. Mi-a spus mama ieri la telefon: ”Adi, voi când ieșiți din carantină nu veți mai putea ieși pe ușă, mai potolește-te cu gătitul!” :))). Tare mă tem că are dreptate, deși…cântarul este încă prietenos. Bun, m-am cam lungit la povești, să-mi fie cu iertare! Haideți la suflecat de mâneci și trecut la treabă! Din cantitatea dată, mie mi-au ieșit 9 plăcinte: 8 umplute + 1 langoș.

02Ingrediente:

Aluatul de plăcinte:

  • 500 gr făină (pentru cozonac)
  • 25 gr drojdie proaspătă
  • 2 lingurițe zahăr
  • 250 ml lapte (călduț)
  • 100 gr kefir (la temperatura camerei)
  • 3 gălbenușuri (la temperatura camerei)
  • 3 linguri ulei
  • 1 linguriță sare

Umplutura de cartofi:

  • 1 cartof mare fiert în coajă
  • 1 ceapă albă mică
  • Boia după gust
  • Sare și piper negru
  • 1 lingură ulei

Umplutura de lobodă:

  • 2 legături lobodă verde
  • 1 legătură mică mărar
  • 2 cozi mari de ceapă verde
  • Sare și piper după gust
  • 1 lingură ulei

Alte ingrediente: ulei pentru prăjit plăcintele, usturoi, smântână și cașcaval pentru langoș (opțional, dacă faceți și langoși)

Mod de preparare:

Aluatul de plăcinte:

  1. Se dizolvă zahărul în laptele călduț, apoi de dizolvă drojdia. Se amestecă bine, se acoperă cu folie alimentară și se lasă la crescut cca 20 de minute.
  2. Într-un bol încăpător se cerne făina, se pune sarea și se amestecă bine.
  3. Se toarnă amestecul de la pasul 1, kefirul, gălbenușurile și se amestecă toate cu o lingură de lemn.
  4. Se adaugă uleiul și se începe frământatul. Aluatul va fi destul de moale și lipicios, se mai pot unge mâinile cu ulei la frământat.
  5. Se acoperă și se lasă la dospitat, într-un loc cald, pentru cca 2 ore.
  6. Se împarte în 8-9 bile și se lucrează pe rând (a se vedea mai jos).

Umplutura de cartofi:

  1. Se călește ceapa în ulei, se adaugă boiaua. Atenție, să nu se ardă ceapa!
  2. Cartoful fiert în coajă se decojește cât este cald și se presează ca la piure. Se condimentează cu sare și piper negru, mult, apoi se amestecă cu ceapa călită. Se lasă la răcit.

Umplutura de lobodă:

  1. Loboda se curăță, iar frunzele se taie fâșii. Se sărează și se lasă să elimine apa cca 10 minute, apoi se stoarce între palme.
  2. Se amestecă cu ceapa verde și mărarul și se călesc toate în ulei până se înmoaie puțin. Se pune piper după gust, dar nu mult. Se lasă la răcit.

Umplere și frigere:

  1. Fiecare bilă de aluat de întinde în formă rotundă, se pune din umplutura de cartof sau lobodă și se împachetează tot circular. Se întinde/ aplatizează cu grijă, cu făcălețul, pentru a subția plăcinta și distribui uniform umplutura. Atenție, să nu fiți brutali, altfel riscați să crape aluatul și să o ia la fugă cartoful sau loboda!
  2. Fiecare plăcintă se prăjește într-o tigaie cu ulei încins.
  3. Dacă faceți și langos, atunci se întinde o bilă de aluat care nu se umple cu nimic. Se prăjește în ulei încins, se scoate pe un șervet absorbant, se unge cu mujdei de usturoi, smântână și se rade cașcaval deasupra. Este un deliciu păcătos! 🙂

03

04

Cu drag,

La Gourmandise MousseAdina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s