Pentru noi, românii, mămăliga/ făina de mălai este parte intrinsecă din cultura noastră culinară aproape ancestrală. Consumăm mămăligă des și la destul de multe preparate, și folosm făina de mălai chiar și în unele rețete dulci, lucru, de altfel, minunat, dar prea puțin explorat, cred cu tărie.
Zilele trecute am intrat într-o brutărie tip bistro de unde cumpăr pâine uneori și am văzut în vitrină niște prăjiturele gingașe, financiers cel mai probabil, cu un aspect care inspira aromă bună, onctuozitate, fără a-și pierde însă din calitatea și reprezentativitatea unui blat specific acestui fursec franțuzesc. Am zărit în ele, deși cu o apariție timidă, și niște urme de cimbru. Mi-am luat pâinea și untul și am plecat cu o bucurie puerilă în suflet știind că obsesia amintirii lor nu va conduce decât la a încerca și eu reproducerea lor, într-o formă încă necunoscută la acel moment. Prea m-au intrigat acele raze de soare cu inserții verzi și urme vagi de coajă de lămâie. Cum le-am asociat cu făina de mălai chiar nu știu, având în vedere că nu aveau nicio placă descriptivă; ședeau blânde acolo, în speranța că vor atrage suficienți gurmanzi încât să nu-și irosească existența într-o vitrină dintr-o brutărie. Dar mă bucur că am făcut-o. Îmi amintisem și că iubita și draga de Nigella Lawson are o rețetă de prăjitură cu lămâie și mălai pe pagina ei și nah…cine caută, găsește :D. Am preluat aluatul de la ea, cu modificări minore, am schimbat proporțiile la sirop și am adăugat și o avelină de frișcă, chiar mi-am dorit să fie mici bijuterii dulci care să pună în valoare gena mea de român vero. Et voila! Cam asta a ieșit. Rețeta Nigellei poate fi accesată aici: https://www.nigella.com/recipes/lemon-polenta-cake

Ingrediente (12 buc):
Pentru aluat:
- 200 gr unt moale 82%
- 180 gr zahăr demerara (gold)
- 200 gr făină de migdale
- 100 gr făină instant de mălai (granulație fină)
- 1 ½ lingurițe praf de copt (preferabil fără aluminiu)
- 3 ouă L (la temperatura camerei)
- 1 lingură coajă rasă de lămâie
- 1 praf de sare
- Cimbru proaspăt după gust q.s.
Pentru sirop:
- 125 ml suc de lămâie
- 100 gr zahăr pudră
- 2 crenguțe de cimbru proaspăt
- 50 ml Limoncello
Pentru decor:
- 150 ml smântână pentru frișcă 35-38% (foarte rece) + 1-2 linguri zahăr pudră vanilat (după preferințe)
- Coajă rasă de lămâie
- Flori comestibile (opțional)
Mod de preparare:
Blatul: Cuptorul se preîncălzește la 180°C. Untul se spumează împreună cu zahărul, la mixer. Se combină ingredientele uscate (făina de mălai, făina de migdale, praful de copt, sarea). Peste amestecul de zahăr și unt, se adaugă, alternativ, ouăle și amestecul uscat. La final, se încorporează coaja rasă de lămâie și cimbrul tocat mărunt. Am evitat să indic o anumite cantitate de cimbru, este strict o chestiune de gust și de ce intensitate a aromei doriți să obțineți. De altfel, poate fi omis fără probleme. Se distribuie uniform în cavitățile formei de silicon (12, dimensiuni 8x4cm) și se dă la cuptor; se coace cca 25-30 minute; se face testul cu scobitoarea. Se lasă la răcorit în formă 15 minute, apoi se înțeapă fiecare bucată cu o scobitoare, cu grijă fiindcă este un blat moale.
Siropul: Cât timp se coace blatul, realizați siropul. Sucul de lămâie se aduce la fierbere cu zahărul și crenguțele de cimbru și se lasă la fiert 1-2 minute. Se retrage de pe foc, se îndepărtează cimbrul, se lasă la răcorit puțin, apoi se adaugă Limoncello. Se distribuie, cald, cu o pensulă, pe fiecare bucată de prăjitură, se lasă la absorbit, apoi se repetă (de cca 3-4 ori), până când este epuizat siropul. Prăjiturelele se lasă în forme câteva ore sau până a doua zi, acoperite cu folie alimentară. Se scot apoi cu grijă din forme și se montează pe un platou de servire.
Asamblare: Frișca se spumează cu zahărul pudră; se transferă într-un poș cu duiul preferat. Se creează aveline pe fiecare prăjiturică. Se decorează cu coajă rasă de lămâie, panseluțe comestibile și, opțional, cu cimbru. Chiar dacă pare o combinație ciudată, vă asigur că rezultă un produs tare gustos!

Cu drag,
La Gourmandise MousseAdina