Bine vă regăsesc în bucătăria mea cea dragă, sursa mea inepuizabilă de inspirație culinară. Aseară aveam în plan o super cină cu puternice influențe italienești, gastronomie pe care o ador și, dacă ar fi să mă multiplic în n variante de-ale mele, una dintre ele s-ar muta în Italia pentru tot ceea ce oferă patria lui Michelangelo și Da Vinci. Ei pictau și sculptau în renașterea italiană, pe când eu, umilul sculptor de astăzi, încerc să realizez într-o lume semi-gri opere culinare memorabile atât pentru cei care le privesc, cât și pentru cei care le degustă. Asemănarea dintre noi este pasiunea cu care ne trăim realizările și iubirea față de frumos. Ei au creat un frumos oferit posterității, iar eu încerc să creez ceva gustos oferit contemporanilor. Două tipuri de artă, același drum sinuos. Aceeași pasiune mistuitoare. Dar ce treabă au cartofii în toată istoria omenirii? O treabă tare importantă. Mai ales pentru noi, acest popor frumos de români. Dacă nu e pâine sau mămăligă, cartofi să fie! Am zis! Așa și eu aseară, m-a lovit o inspirație incredibilă în realizarea unui nou preparat devenit, tot peste noapte, un favorit de-al nostru. Noi doi = doi gurmanzi nebuni, veșnic căutători de mâncare bună. Autentică. Adevărată. Așa cu ar zice anglofonul – comfort food. Îmi lipsește atât de mult termenul acesta în română :(. Este acea mâncare simplă, gustoasă, fără fițe și plating, rustică, care nutrește toată iubirea, toată pasiunea celui care a făurit-o. Of, da! Exact așa este preparatul pe care vi-l prezint astăzi. Rămâneți alături de mine pentru rețetă. Nu veți regreta! Adina MousseAdina astă seară în direct! :)) Noroc cu piețele noastre care abundă în produse proaspete, de sezon, mai mult sau mai puțin bio. Mare fiță mai este industria asta bio, dar ăsta este un alt subiect. Am riscat să fiu linșată din cauza opiniilor personale privind acest subiect, așa că eu sunt mic, nu mai zic nimic :)).
Am dat-o în melancolii renascentine și uite că nu v-am spus cu ce am servit vedeta de astăzi: cu doradă la cuptor și o salată minunată de roșii cu busuioc. Dacă mă gândesc la ierburile folosite în cele trei preparate, realizez că pe masa noastră s-a aflat o mini-grădină de arome. Gata cu poveștile, să trecem la treabă!
Ingrediente (4 porții):
- 1,2 kg cartofi noi
- ulei de rapiță (q.s.) + 1 lingură de ulei cu ardei iute IONIS
- 2 linguri babane de unt
- 4-5 căței de usturoi (tăiați rondele)
- 1 legătură de mărar
- 1 lgț amestec cu fulgi de chili sau câteva feliuțe de chili proaspăt
- sare și piper negru după gust (eu folosesc doar sare Maldon și piper proaspăt măcinat)
- * opțional, se poate folosi și un mix de condimente cu mărar (eu mi-am adus din Israel un astfel de amestec demențial care conține mărar uscat, lămâie și sare de mare)
- 150-200 gr telemea de Horodniceni
Mod de preparare:
- Cartofii se spală bine bine și se lasă în coajă. Se fierb aproape de tot în apă cu sare.
- Când sunt aproape fierți, se strecoară, se taie grosier (în două – felii fiecare) și se aruncă în uleiurile încinse, alături de unt.
- Se adaugă usturoiul și toate condimentele și se amestecă cu grijă și delicatețe….să nu facem pireu cartofii ;).
- Se lasă să devină aurii și să facă crustă pe toate părțile. La final se adaugă mărarul proaspăt tocat.
- Telemeaua se presară deasupra. Este laurul de pe chipul acestui preparat.
Nici nu vă închipuiți cât poate fi de delicios un preparat atât de simplu și aparent banal.
Sfat: Atenție mare la cantitatea de sare! Trebuie să țineți cont și de brânza telemea pe care o folosiți, care vine cu aportul ei salin.
Să aveți poftă!
Cu drag,
MousseAdina
La Gourmandise MousseAdina 