Ispite dulci de toate felurile

Tartă cu cireșe și condimente

”Viaţa este doar un bol de cireşe. Nu o lua în serios, e prea misterioasă” (Les Brown)

Iubesc verile românești și tot ceea ce ne oferă natura. Chiar avem o țară binecuvântată, departe de aspectele politice care fac acest popor să se uite pe sine. Nu cred că se impune o descriere a României în limba noastră, cu toții ne cunoaștem țara și minunile ei, chiar dacă nu am cutreierat-o de-a lungul și de-a latul. Noi ne dorim să o descoperim cât mai mult, așa că urmează o perioadă în care escapadele noastre se vor concentra pe această dorință. Până la impresiile eului călător prin România, vreau să vă spun că mă bucură imens când trec prin piețe și le văd cum abundă în roadele acestei naturi și a binecuvântării divine de care mulți dintre noi nici nu suntem conștienți. Pentru mine, un om care și-a petrecut 7 din ultimii 13 ani pe-afară, pot spune că această conștientizare a venit fără să o chem și s-a tradus prin iubirea imensă pe care o am față de ceea ce ne-a oferit divinitatea, nu față de ceea ce a distrus omul. În fine, subiectul nostru de astăzi este tarta cu cireșe, așa că nu pot să nu vă mărturisesc cât de mult le pot iubi. Alături de pepenele verde și merele (da alea bune, nu oricare), creează triunghiul plăcerilor ”fructoase”, așa că mi-am propus să mănânc până la refuz, deși nu sunt convinsă că îmi pot impune asemenea limite. Piețele sunt arhipline de cireșe, de toate soiurile, pentru toate gusturile, așa că nu pot să nu profit. Cât mai găsesc. Pe urmă, va fi un dor continuu până la următoarea recoltă.

Atunci când văd și gust cireșe, în filmul sufletului se derulează mici fragmente din copilăria mea dragă, cu amintiri frumoase, dintre care o mare parte sunt strâns legate de verile petrecute la unchii mei, în Maramureș. Cireșul imens din curtea lor, sub a cărui umbră am râs și am plâns, are o simbolistică aparte și nu cred că este străin de iubirea mea pentru aceste fructe. Îl văd și acum cu ochii minții, la fel de chipeș și măreț, chiar dacă astăzi este doar un copac cu crengi plecate la pământ de greutatea destinului ce a apăsat ca plumbul din poeziile lui Bacovia asupra acestui spațiu atât de drag, atât de plin de amintiri. O parte din ceea ce sunt eu azi.

Văd și simt cireșele în multe din deserturile ce dau târcoale imaginației în această perioadă a lor, dar până la crearea unui desert mai complicat, mi-am propus să cuceresc lumea cu unul foarte simplu. Uneori, simplitatea este cheia succesului, așa că, sunt aici cu o nouă rețetă marcă proprie pentru a da cireșelor stima cuvenită. Asociate cu câteva condimente s-au transformat într-un desert din categoria ”chestii bune de pe-acasă”, pe care vă îndemn să-l încercați.

Tartă cu cireșe
Tartă cu cireșe

Ingrediente (formă de 20-22 cm, 6 porții):

Aluat fraged:

  • 250 gr făină albă 000
  • 125 gr unt gras rece
  • 1 ou întreg rece
  • 1 lg apă rece
  • 1 lg zahăr pudră
  • 1 praf de sare

Mod de preparare:

  1. Făina și untul rece se freacă între degete rapid până la obținerea unor mici grămezi nisipoase.
  2. Se adaugă oul bătut ușor în prealabil, zahărul, apa și praful de sare și se lucrează masa de aluat până la omogenizare. Atât! Procesul este scurt, acest tip de aluat nu necesită frământare, nici o prelucrare îndelungată.
  3. Se formează o bilă care se dă la rece pentru minim 30 de minute.
  4. Între timp, ne ocupăm de umplutura de cireșe.

Umplutura de cireșe:

  • 450 gr cireșe spălate și desâmburite
  • 100 gr zahăr tos
  • 20 gr zahăr vanilat
  • 30 de gr amidon + 1 lg apă rece
  • sucul de la 1/2 de lămâie
  • 1 baton de scorțișoară
  • 1/4 lgț pudră de nucșoară
  • 1 lgț pastă de vanilie sau esență de vanilie după gust
  • 2-3 picături de esență de migdale

Mod de preparare:

  1. Se pun pe foc cireșele cu ambele tipuri de zahăr, batonul de scorțișoară, scorțișoara pudră și nucșoara, până dau câteva clocote (la foc mic). Se amestecă periodic.
  2. Amidonul se dizolvă în sucul de lămâie și apa rece și se toarnă peste cireșe. Se lasă la fiert, la foc mic, până se îngroașă compoziția. Nu amestecați foarte des pentru a nu zdrobi cireșele.
  3. La final, se ia de pe foc și, după ce s-a răcorit puțin, se adaugă esențele. Se lasă la răcit complet.
  4. Când este rece, se începe asamblarea tartei.
  5. Aluatul care a stat la rece se împarte în două părți egale.
  6. Jumătate se întinde și se pune în forma de tartă, se înțeapă cu o furculiță, se toarnă umplutura de cireșe, iar din cealaltă cantitate de aluat se formează designul dorit care se așază peste umplutură. Eu am întins o foaie de 1 cm grosime și am decupat fluturași, iar din restul aluatului am împletit o bordură.
  7. Tarta se coace la 180 C timp de 60 de minute.
  8. Se scoate și se lasă complet la răcit până la eliberarea ei din forma de tartă. Este util să folosiți o formă cu bază detașabilă.

Info: Dacă nu aveți încredere că aluatul se va coace la bază, puteți presăra 1 lg de griș înainte de a turna umplutura, însă acest pas poate fi omis. Eu nu am adăugat griș și a ieșit perfect, fără să fie clicoasă sau necoaptă baza tartei. Menționez acest aspect deoarece știu că majoritatea vă veți gândi că este necesar. Desigur are legătură și cu grosimea aluatului; eu l-am întins subțire. 

Sfat: Vă recomand să întindeți aluatul între două foi de hârtie de copt, este mult mai ușor, nu se lipește de făcăleț și poate fi transferat cu ușurință în forma de copt. 

Tarta înainte de coacere
Tarta înainte de coacere
Tartă cu cireșe
Tartă cu cireșe

Cu drag,

MousseAdina – o îndrăgostită de cireșe

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s