Gustul copilăriei. Amintiri culinare dulci

Ciocolată de casă

Astăzi vreau să vă povestesc despre tanti Aurica și acest delicios desert al copilăriei mele. Tanti Aurica a fost vecină cu noi din vremuri imemoriale pentru mine, încă de dinainte de mă naște. Eu o cunosc de când aveam câțiva ani, prea puțini pentru a repera timpul cu precizia unui ceas elvețian. De dânsa mă leagă multe amintiri plăcute normale, cotidiane, dar și culinare, oh, și încă câte! De la ciocolata de casă, vedeta de azi, tocana de cartofi unică pe mapamond, tăvălitele delicioase, cozonacul, sărmăluțele și alte multe produse de patiserie și cofetărie pe care mi le amintesc și astăzi la fel ca atunci, în vremurile ce nu mai au să vină. Ca orice tânără speranță, la 18 ani mi-am luat zborul din cuibul părintesc și am plecat la facultate, să ajung mare om cu carte, moment care a întrerupt acest lanț creator de amintiri (apropos: o istorioară nostimă pe care merită să o relatez succint: mătușa mea din Carei a dat, fără să știe nimic de pasiunile mele culinare, peste revista Practic în Bucătărie pe a cărei copertă am apărut în luna septembrie 2018, la un chioșc de ziare din piață și s-a uitat nedumerită părându-i cunoscută fata de pe copertă, o tânără mioritică în port popular. Ajunsă degrabă acasă, îi spune unchiului meu: ”măi, Gheorghe, asta-i Adinuca noastă, veizi tu?” La care unchiu meu: ”noah, tu, bolunzâta-i, femeie, cum să hie Adinuca fătuca asta așe îmbrăcată? Asta-i o țărancă, tu nu veizi? Adinuca noastă îi mare om la București”). Am murit de râs și dor de dânșii atunci când am auzit povestea. Nu am momente mai mari de mândrie decât acelea când îmbrac portul popular. Am făcut asta mereu cu drag și o voi face până la finalul timpului. Tatăl meu a fost țăran, bunicul la fel și tare mândră sunt de asta! Ambii intelectuali, ambii cu facultăți, ambii – sper – mândri de mine și, mai ales, ambii – oameni!

Dar, să revenim la ciocolata de casă și tanti Aurica. Îmi amintesc că pregătea cu sau fără ocazii speciale acest dulce tradițional, iar noi, copiii, nu așteptam să se răcească, devoram încă fierbinte amestecul ciocolatos din sirop de zahăr, cacao, lapte praf și arome. Cu poftă și nesaț. Anul trecut, înainte de Crăciun, am vizitat-o și am rugat-o să-mi dea rețeta unei atât de plăcute amintiri. Astăzi, vreau să o împărtășesc cu voi și să-i mulțumesc și pe această cale vecinei mele, tanti Aurica, pentru tezaurul pe care mi l-a încredințat. Dânsa știe despre ce este vorba! O să vă povestesc și vouă, dar mai încolo….

Înainte să trecem la treabă, mărturisesc că alunele, nucile, vișinele și vișinata sunt aportul meu și nu fac parte, în aceste cantități, din rețeta de bază. Nu pot să nu complic lucrurile în vreun fel, asta mi-e firea. Oricum, în rețeta de la tanti Aurica este menționat negru pe alb că se pot adăuga alune, nuci, migdale, stafide etc., eu doar am cântărit ceea ce am adăugat și am realizat această combinație. De asemenea, menționez că, respectînd întocmai rețeta, veți obține o ciocolată destul de dulce; dacă o doriți mai puțin dulce, scădeți din cantitatea de zahăr (de ex. 350 gr zahăr cu 100 ml apă).

Cioco1.JPG

Ingrediente (o rețetă):

  • 500 gr zahăr
  • 150 ml apă
  • 100 gr unt gras (eu am pus 110)
  • 50 gr cacao (din care 25 gr cacao 10-12% și 25 gr 20-22%)
  • 250 gr lapte praf
  • esență de vanilie q.s.
  • 50 gr alune de pădure prăjite (întregi)
  • 50 gr nucă prăjită
  • 50 gr vișine din vișinată
  • 20 ml vișinată

Mod de preparare:

  1. Înainte de a începe treaba, vă recomand să aveți toate nucile sau ce hotărâți să folosiți pregătite și să tapetați cu folie alimentară forma în care turnați ciocolata.
  2. Într-un castron încăpător, se pun la fiert apa cu zahărul. Din momentul în care începe să fiarbă, se lasă pe foc fix 3 minute și jumătate (am verificat cu termometru, erau 115°C). 
  3. Se retrage vasul de pe foc, se adaugă untul tăiat cubulețe și pudra de cacao cernută în prealabil și se amestecă energic. Se readuce pe foc și se mai lasă să fiarbă 2 minute și atât.
  4. Se ia vasul de pe foc și se adaugă treptat laptele praf, amestecând continuu cu un tel. Se amestecă energic până la încorporarea laptelui praf. Se adaugă esența de vanilie, vișinata, alunele de pădure, nucile și vișinele și se amestecă cu o spatulă. Trebuie să lucrați rapid, se întărește destul de repede.
  5. Se răstoarnă în forma pregătită, se presară nuci zdrobite deasupra, se lasă să ajungă la temperatura camerei, iar apoi se pune în frigider câteva ore bune sau peste noapte. Eu am făcut-o astăzi dimineața și uitați, deja scriu rețeta :).
  6. După ce s-a întărit, se porționează după preferințe și se servește.

cioco2

Cu drag,

MousseAdina

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s