Cum se apropie sărbătorile de iarnă, preferatele mele, perioada aceea a anului în care caut bunătatea în oameni, sperând să o găsesc, în care magia, calmul, colindul românesc și tot ceea ce înseamnă tradiție revin în casa noastră diferit în fiecare an, dar cu o amprentă similară. Mereu am asociat această perioadă cu mirosul de măr copt, scorțișoară, rom, vanilie și, neapărat, coji de portocale. Încă și acum, după mai bine de 20 de ani, caut gustul portocalelor pe care mi le dăruia Moș Crăciun, un gust ce poartă în sine frumusețea copilăriei de care am avut parte și pe care nu îl regăsesc de atunci.
Crăciunul are pentru mine o semnificație atât de importantă, încât, oriunde m-aș afla în lumea asta mare, nu aș permite distanței să distrugă această magie a tradițiilor. În acest an, petrec Crăciunul departe de casă și de o parte din familie, fapt care mă intristează cel mai mult, dar am să încerc să reproduc o parte a preparatelor mamei mele, astfel încât să simt că este și ea aici, mai aproape de mine.
Astăzi, vreau să vă prezint o rețetă de care m-am îndrăgostit și care cred ca poate reprezenta magia despre care vă vorbeam. Nu face parte din tradițiile culinare ale familiei mele, dar își poate găsi un loc în cadrul rețetelor de Crăciun, cu siguranță. Este vorba despre un blat dens, extrem de aromat, potrivit pentru cei care au intoleranță la gluten, însiropat și dulce. Din cantitatea de zahăr pe care o voi menționa, vă sugerez să reduceți cu cca 50 de grame dacă nu sunteți adepții deserturilor foarte dulci. Dacă le preferați, totuși, pe acestea, atunci nu modificați cantitățile de zahăr și prăjitura va fi pe placul vostru :).
Ingrediente (formă de 20 cm):
Pentru blat:
- 200 unt gras (82 % grăsime) la temperatura camerei
- 130 gr zahăr alb + 50 gr zahăr Demerara + 20 gr zahăr vanilat
- 3 ouă mari (gălbenușuri+albușuri, separate)
- 300 gr făină de migdale (pudră de migdale)
- 125 gr. smântână slabă (15% grăsime)
- 2 lgț praf de copt (de preferat fără aluminiu)
- 1 lgț pastă de vanilie (sau esență – după gust)
- 1 lgț coajă rasă de portocale
- 1lgț coajă rasă de lămâie
- 2 picături de ulei esențial de portocale
- 2 lgț rase de lavandă uscată
Pentru sirop:
- sucul de la 2 portocale mari
- sucul de la 1 lămâie
- 100 gr zahăr Demerara
- 1 lgț lavandă uscată
Mod de preparare:
- Se mixează untul cu zahărul și pasta/ esența de vanilie până capătă consistența unei creme.
- Se adaugă, pe rând, câte un gălbenuș și se amestecă bine până la încorporare.
- Se adaugă praful de copt, pudra de migdale, cojile rase de portocale și lămâie, picăturile de ulei esențial și lavanda uscată. Se amestecă bine și se adaugă smântâna. Se mixează scurt.
- Separat, se bat bine albușurile până devin o spumă fermă și lucioasă, care se încorporează, apoi în amestecul de mai sus.
- Compoziția rezultată se toarnă în forma de copt pregătită dinainte (hârtie pergament pe fund + marginile date cu unt și pudrate cu făină) și se coace 50 de minute, la cuptorul încălzit în prealabil la 180 grade.
- Între timp, se pregătește siropul. Pentru realizarea lui, se pun la fiert toate ingredientele menționate mai sus (sucul de portocale și de lămâie, zahărul și lavanda uscată) și se lasă la foc mic până se îngroașă puțin, cca 20 de minute.
- Când este gata prăjitura (după trecerea testului cu scobitoarea), se scoate din cuptor, se fac câteva incizii cu o scobitoare și se toarnă uniform siropul care va fi absorbit de blatul fierbinte.
- Prăjitura se scoate din formă și se feliază când este perfect răcită. Se poate păstra la rece câteva zile fără probleme.
Sfat: Veți vedea că după cca 20 de minute prăjitura va începe să se maronizeze bine, acum este momentul să o acoperiți cu folie de aluminiu (știu, este toxică și neindicat să o folosim în contact cu căldura, dar nu am o altă soluție împotriva carbonizării 🙂 ).
Cu drag,
MousseAdina
La Gourmandise MousseAdina 