Astăzi este despre copilărie, amintiri culinare și creativitate.
Aseară, m-am surprins stând liniștită cu gândurile mele, într-o reflecție culinară apărută semi-intempestiv, semi-invocată, și realizând un mic exercițiu de memorie gastronomică. Mi-am propus să enumăr, fără să mă gândesc prea mult, câteva gusturi care mi-au rămas în suflet din copilărie și să creez astăzi un desert inspirat de ele. Aproape instantaneu mi-au venit în minte grișul cu lapte presărat cu scorțișoară sau cacao și zahăr, compotul și magiunul de prune, dar și ceaiul de tei pe care îl beam alături de o felie de pită cu pateu. Doamne, cât de simple și de frumoase păreau atunci toate! Sunt acele gusturi care nu impresionează prin sofisticare, ci prin emoțiile pe care le poartă cu ele și prin puterea lor de a te întoarce, măcar pentru câteva clipe, într-un timp mai blând, cu puteri magice. Cu aceste amintiri în minte m-am trezit astăzi și, purtată de entuziasmul rememorării, am intrat în bucătărie. Așa a luat naștere desertul pe care mă bucur să vi-l prezint: o budincă de griș infuzată cu flori de tei, servită alături de un sos de prune cu magiun și lichior de migdale. Desigur, nici lichiorul de migdale și nici fisticul nu au făcut parte din copilăria mea. Ele sunt micile intervenții ale prezentului, ingredientele care aduc acest desert în contemporaneitate. Îmi place să cred că între copilul care savura un bol de griș cu lapte și adultul care experimentează acum în bucătărie există o punte construită din amintiri, curiozitate (multăăăăă!) și creativitate. Nu știu dacă sunt cu adevărat o persoană creativă sau dacă uneori mă evaluez prea generos. Știu, însă, că am încredere în această parte din mine și că ea continuă să mă surprindă. Îmi place să cred că fiecare idee nouă, fiecare combinație neașteptată și fiecare încercare reușită sau nu fac toate parte dintr-un proces mai mare de descoperire.
Așa cum spune psih. dr. Daniela Dumulescu: „Creativitatea este atributul oamenilor care iubesc incertitudinea și complexitatea. Este un proces dinamic, un mod de raportare la viață și la necunoscut, care se reinventează din încercări.” Astăzi este despre copilărie, despre gusturi care au rămas cu mine peste ani și despre felul în care creativitatea le poate aduce din nou la viață.
Ingrediente (4 porții normale sau 2 mari):
Pentru grișul cu lapte:
• 600 ml lapte integral
• 200 ml smântână lichidă pentru frișcă
• 80 gr griș
• 50 gr unt
• Zahăr după gust sau miere de tei
• Coaja rasă de la ½ lămâie netratată
• 2 lingurițe ceai de tei (flori uscate de tei)
• 1 praf de sare
Pentru sosul de prune:
• 300 gr prune coapte (dar nu foarte moi)
• 2 linguri zahăr alb/brun (sau după gust, în funcție de cât de dulci sunt prunele)
• 1 lingură magiun
• 1 baton scorțișoară
• 1 linguriță amidon + 25 ml apă rece
• 50 ml lichior de migdale
Mod de preparare:
Sosul de prune: Se taie prunele în jumătăți dacă sunt mici sau bucăți medii dacă sunt mai mari, se amestecă cu zahăr, lichior de migdale, batonul de scorțișoară și se lasă la macerat cca 1 oră. Se pun apoi toate într-un vas pe foc, se lasă la gătit cca 5-8 minute, se adaugă magiunul de prune, se mai lasă la fiert 3-4 minute. Se amestecă amidonul cu apa rece și se toarnă peste prune, se mai gătește totul 1-2 minute. La final, se îndepărtează batonul de scorțișoară.
Budinca de griș: Se amestecă laptele cu smântână lichidă pentru frișcă și se aduc la punctul de fierbere. Se adaugă florile de tei uscate și se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară prin sita fină. Se aduce din nou amestecul la punctul de fierbere și se adaugă grișul în ploaie și praful de sare; se fierbe la foc mic până când este fiert grișul. Se adaugă spre final untul, zahărul/ mierea, coaja rasă de lămâie, se mai dă un clocot și se toarnă în boluri.
Asamblare: Sosul de prune se distribuie peste budinca de griș și se decorează după preferințe. Eu am ales coajă rasă de lămâie, fistic tocat, baton de scorțișoară și pudră aurie comestibilă.
La mulți ani, dragi copii mici și mari!
Cu drag,
La GourmandiseMousseAdina
La Gourmandise MousseAdina 