Tartă cu ciocolată, mix de nuci și dulce de leche

”Nimic nu este mai plăcut decât să vezi ordinea lumii cum se pliază pe cea a dorințelor noastre. Este un privilegiu extraordinar ca într-un templu al gastronomiei să ai fericirea de a-ți putea oferi orice fel de mâncare năzuiești” (”O delicatesă” de Muriel Barbery)

Am ales citatul de mai sus, reținut din lectura romanului lui Muriel Barbery, deoarece sintetizează perfect gratitudinea mea față de divinitate. Sunt recunoscătoare că am acest privilegiu care mă însoțește din fragedă pruncie pretutindeni, în orice spațiu și timp, chiar și atunci când cel din urmă pare a se comprima. Privilegiu de a avea curajul să mă lansez în pregătirea oricărui preparat dorit. Aici este nevoie, înainte de toate, chiar înaintea cunoașterii și îndeletnicirii gospodărești, de curaj și perseverență. Nimeni nu s-a născut savant, dar, în procesul intern de autodezvoltare, curajul, perseverența și încrederea în sine, precum și ambiția de a face ceea ce își doresc, le-a fost călăuză înspre reușită tuturor celor care și-au atins țelurile.

Revenind la desertul nostru de astăzi, clasica tartă de ciocolată, îmi vin în minte cuvintele lui Heine ”Dragostea este o poveste veche, dar întotdeauna nouă”. Dacă aș adăuga și ”…pentru ciocolată”, nu ar exista un citat mai potrivit pentru a descrie legătura mea de iubire eternă cu acest dar al omenirii ce își are originea cu mii de ani î.e.n. Nu în forma actuală, evident, dar tot ce există este într-un continuu proces de evoluție, așa că de ce n-ar fi și ciocolata?! Ciocolata apreciată de cei mai mari profesioniști în domeniu este cea cu un conținut ridicat de cacao, motiv pentru care acest tip de ciocolată este atât de des întâlnit în aproape toate deserturile ce poartă semnături grele. Eu sunt o persoană care nu agreează aproape deloc gustul amar, așa că, în ciuda iubirii mele sincere, nu sunt o mare iubitoare de ciocolată amăruie sau neagră, preferând mai degrabă ciocolata albă sau pe cea cu lapte și adaos de stafide, nuci, migdale, alune de pădure. În alte cuvinte: nu știe țăranu’ ce-i ăla șofranu’ (cu rușine, recunosc și îmi asum acest defect). Totuși, în deserturi folosesc adesea ciocolată cu un conținut de cacao variind între 50%-85%. Țin mereu cont de desertul în sine și, mai ales, de cei cărora mă adresez.

Tarta din imagine a fost făcută pentru o prietenă care are o dulceață de băiețel și, știind că va consuma și el, am scăzut cantitatea de cacao, față de cum aș fi realizat tarta în mod normal, adică folosind o ciocolată cu 70%-80% cacao.

Bun, haideți să vedem de ce ingrediente avem nevoie și care sunt pașii de urmat. Vă asigur că nu este complicat, iar rezultatul va mulțumi și papile gustative pretențioase.

Ingrediente (tartă de 24 cm):

• 1 porție de aluat fraged de la rețeta aceasta: https://lagourmandisemousseadina.com/2017/05/17/tarta-cu-mac-si-fructe-paradisul-macului/
• 500 ml frișcă lichidă (nu vegetală)
• 250 gr ciocolată (am folosit 100 gr de 70% cacao, 100 gr de 52% și 50 gr.de 60%)
• 2 gălbenușuri mari
• 50-100 gr zahăr pudră (variabil în funcție de cât de dulce o doriți)
• 2 pliculețe de zahăr vanilat
• 1 lingură lichior de ciocolată gros
• opțional: 1 strop de esență de rom (recomand să puneți extrem de puțin pentru un gust discret care să lase prezența esenței să fie doar intuită. Dacă turnați rom cu nemiluita, va fi o tartă cu rom și ciocolată la gust, nu invers)
• pentru decor: nuci și alune de pădure prăjite și tocate grosier, dulce de leche, mini bezele.

1. Urmați pașii de realizare a aluatului de tartă exact ca în rețeta tartei cu mac și coajeți astfel: 15 min cu boabele de fasole și 10 minute liber (îndepărtând hârtia pergament cu boabe de fasole).
2. Se pune frișca lichidă împreună cu ciocolata și zahărul vanilat la foc mic, până se topește ciocolata. Nu se lasă să fiarbă.
3. Se ia de pe foc și se adaugă gălbenușurile, se amestecă bine.
4. Apoi se adaugă zahărul pudră, lichiorul de ciocolată și esența de rom dacă folosiți.
5. Se toarnă amestecul în aluatul de tartă copt la pasul 1 și se dă la cuptorul preîncălzit la 175° pentru cca 20-25 de minute. Umplutura trebuie să capete consistență și să nu mai fie lichidă. Va rămâne puțin moale la mijloc, dar nu vă speriați, se va întări când se răcește.
6. Tarta scoasă din cuptor se lasă să se răcorească, apoi de decorează după plac și poftă și se lasă la rece câteva ore. Se savurează alături de cei dragi sau se oferă în dar :).

Cu drag,

MousseAdina