Felie vieneză

”Când îți faci un nou prieten, nu-i uita pe cei vechi!” (D. Erasmus)

Nu știu ce s-a întâmplat săptămâna aceasta de m-au năpădit toate dorurile de casă, de Satu Mare, de locurile atât de cunoscute și iubite, de zilele și serile petrecute cu prietenii sau prin vecini, de poveștile ”oamenilor mari” și lecțiile învățate. De toate acestea, pe măsură ce devin tot mai îndepărtate în timp, mi se face un dor imposibil de descris în cuvinte. Cu el vine și melancolia clipelor de bucurie când știi că mergi în vizită și te așteaptă ceva bun. Tanti Aurica, vecina noastră, a fost mereu o sursă inepuizabilă de deliciozități, sărate sau dulci, simple sau elaborate, toate nemaipomenite. Făcute parcă din poignet, cu o lejeritate surprinzătoare pentru copilul care eram atunci. Și acum m-ar surprinde și emoționa deopotrivă și am tot respectul pentru toate mâinile care aduc copiilor atâta fericire: ale mamelor, bunicilor, mătușilor, prietenelor etc., cărora nu știu de câte ori apucăm să le mulțumim sincer pentru tot ceea ce au făcut pentru noi, cei de acum ”oameni mari”.

Un intro cam lung pentru o rețetă de prăjitură, ați putea spune, dar are legătură cu desertul de astăzi care se încadrează perfect în peisajul copilăriei. De la om mare la om mare, tanti Aurica mi-a spus atunci când am vizitat-o ultima dată să încerc neapărat Felia vieneză. De două ori mi-a spus! Cu melancolia deja instalată în suflet, cuvintele dânsei îmi răsunau aproape amenințător în minte așa că de teamă și respect, am scos rapid ouăle, smântâna, untura (că doară d-aia-s ardeleancă, să am mereu untură în casă!) și untul din frigider și am trecut la treabă. Să reconstruiesc un episod al copilăriei mele dragi, acum de la zero însă. Dacă vreți să vedeți despre ce este vorba, vă propun să continuați lectura și, mai ales, să încercați rețeta! Compusă din 3 straturi rezultă o nebunie! Mărturisesc că am modificat puțin procesul tehnologic la cremă, să-mi fie cu iertare, dar eu nu mă împac cu ideea de gălbenuș crud așa cum prevede rețeta originală.

Revenind la citatul care ne-a inițiat în acest articol, vreau să evidențiez esența sa, ceva ce-mi sună mie mai ales, un cofetar dedicat cofetăriei moderne, plină de fițe și glazuri oglindă, flori de ciocolată și alt sclipici comestibil ca să nu zic de-a dreptul foiță de aur, adică: nu uita prăjiturile copilăriei, omule, chiar dacă acum mânjești bucătăria cu coloranți, glucoze, trimoline și alte pudre deocheate! Ai auzit, Adino?! Da!, alter ego! Am înțeles, să trăiți! …..și cam așa decurge o conversație mai aprinsă cu sinele meu.

Cafea, nucă, cremă….oh, ce viață!

Ingrediente (tavă de 23×33):

Aluatul fraged:

• 150 gr untură
• 210 gr făină albă de patiserie
• 1 ou întreg mărimea M
• 70 gr zahăr fin
• 1 lgț bicarbonat
• 100 gr dulceață de măcese (sau alt tip)

Mod de preparare:

Exceptând dulceața, toate celelalte ingrediente se pun într-un bol și se frământă până rezultă un aluat compact. Dacă este necesar, se poate adăuga și puțină smântână (la mine nu a fost). Se dă la rece până este gata umplutura.

Umplutura:

• 6 ouă mărimea M
• 200 gr zahăr
• 250 gr nucă prăjită și măcinată

Mod de preparare:

1. Se separă gălbenușurile de albușuri. Gălbenușurile se bat cu 100 gr zahăr, cu mixerul, până își triplează volumul și devin cremoase.
2. Se amestecă cu nuca măcinată.
3. Se bat albușurile spumă, apoi se adaugă treptat restul zahărului și se continuă baterea până la obținerea unei bezele ferme și lucioase. Se încorporează cu miscări lejere, de jos în sus, în amestecul de gălbenuș și nucă.

Asamblare:

1. Cuptorul se încălzește la 180°C.
2. Se tapetează tava cu hârtie de copt și se întinde aluatul fraged în dimensiunea tăvii  între două foi de copt ca să fie mai ușor (Sfat pentru cei leneși ca mine: aluatul poate fi întins și direct în tavă cu mâna, ceea ce am făcut și eu, ca să evit făcălețul. Aici trebuie puțină atenție pentru a obține un strat uniform).
3. Se înțeapă cu furculița și se distribuie uniform dulceața aleasă. Mie îmi place cu dulceață de măceșe.
4. Peste aluatul fraged se toarnă umplutura, se nivelează frumos cu o spatulă unghiulară și se dă tava la cuptor până este coaptă prăjitura, adică vreo 35 de minute; se poate face testul scobitorii pentru certitudine.
5. Se scoate și se lasă la răcorit în tavă 10 minute, apoi se scoate cu grijă pe un grătar de răcire și se lasă la răcit complet.

Crema de cafea:

Credeți că am terminat? No, no, no! Mai avem treabă ;).

• 200 ml cafea tare (nu Americano, lungă cât o zi de post!)
• 30 gr cacao neagră
• 3 gălbenușuri (de la ouă mărimea M)
• 200 gr zahăr tos
• 200 gr unt la temperatura camerei

Mod de preparare:

1. Cafeaua, zahărul și cacaua se fierb la foc mic până se îngroașă ca o pastă (cam 15 minute). Atenție! Trebuie să amestecați non-stop dacă nu vreți să vă faceți de comandă aragazul! Se lasă la răcit complet.
2. Pregătim un bain-marie. Într-un vas termorezistent, se freacă gălbenușurile cu zahăr, după care acesta se așază pe bain-marie și se amestecă constant, tot cam 15 minute, până rezultă o cremă densă. Se lasă la răcit complet și se amestecă apoi cu pasta de cafea.
3. Se spumează untul și se amestecă cu compoziția de mai sus. Dacă este prea fluid și nu are ținută, se lasă la rece cca 30 minute, iar apoi se întinde în strat uniform peste prăjitură și se trasează dungi sinuoase precum viața de-a lungul acesteia.
4. Se lasă la rece până a doua zi, apoi se porționează și se devorează. Eu recomand să fie ținută la temperatura camerei 30 de minute înainte de servire, va fi și mai delicioasă.
5. Se poate decora cu pudră de cacao și physalis de exemplu, dar asta excede amintirile din copilărie.

Cu drag,

La Gourmandise MousseAdina